Autor: FLORIAN COLCEAG
Când îţi arde casa, primul lucru pe care trebuie să-l faci e să stingi focul, nu să alergi după incendiator. Extrapolând, acum, când ţara e greu lovită de inundaţii, urgenţa e să o salvăm, abia după aceea să-i pedepsim pe vinovaţi.
Aşadar: este posibil ca o ţară lovită de crize, cataclisme şi dezastre să reuşeasca să iasă din aceste necazuri şi să se dezvolte sustenabil? La aceasta întrebare răspunsul este DA. Exemplele mondiale ne conduc la unul dintre programele de mare importanţă ce au avut success oriunde au fost aplicate. Este vorba de programul, dezvoltat iniţial în SUA, numit SBIR (Small Business Innovative Research), practicat în acest moment în Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, India, Rusia, Marea Britanie, Finlanda şi Olanda. Este un act de profesionalism să cauţi pe piaţa mondială instrumentele ce au succes în rezolvarea unei situaţii date, în loc să improvizezi măsuri fără valoare care măresc nivelul crizelor şi al catastrofelor. Acest program a scos Finlanda din criză în 1990, când a fost aplicat.
Succesul programului SBIR a venit din faptul că s-a folosit de resurse ignorate de liderii momentului, anume invenţiile şi inventatorii, laboratoarele de cercetări, materiile prime secundare sau epuizate, oamenii fără mari şanse sociale de a se afirma şi de a genera o valoare adaugată, precum intelectualii, cercetătorii, femeile, şomerii, persoanele defavorizate. Acest program social, dezvoltat în paralel cu programul de formare de IMM-uri innovative şi high tech, reprezintă baza economiei şi a dezvoltării de locuri de muncă.
Pentru demararea unui astfel de program este nevoie de profesionalism, viziune, credinţă, respect faţă de oameni, grijă de natură, responsabilitate socială, competenţă profesională şi standarde de calitate. În ce măsură liderii noştri actuali posedă aceste calitaţi putem constata singuri, atât din modul în care acţionează cât şi din programele pe care le proiectează.
A nu se înţelege cumva că fac abstracţie de vinovaţii dezastrului actual, sau că îi cocoloşesc. Departe de mine gândul acesta. Mă uit cu mâhnire la zonele întinse, calamitate de ape, fenomen datorat defrişărilor masive şi urmăresc programele Tv, "sufocate" de ştiri apocaliptice pe această temă. Se fac anchete, reportaje, dezbateri despre cine a cheltuit banii alocaţi îndiguirii şi protecţiei în caz de calamităţi. Se răscolesc detalii, se caută vinovăţii în sfera politicului. E foarte bine că aceste lucruri se întâmplă, dar e rău şi inexplicabil că nimeni nu suflă o vorbă despre cauzele profunde ale acestor dezastre, despre marii vinovaţi, despre crimele împotriva mediului. Nimeni nu vorbeşte şi nu întreabă despre DEFRIŞĂRILE care au determinat aceste dezastre. Şi niciun lider, nicio structură politică nu au tratat cu seriozitate această cauză majoră şi nimeni nu a sancţionat cu adevărat încălcarea prevederilor europene în această privinţă. N-au făcut-o pentru că au fost complici la măcelul ecologic. Nu e nicio exagerare în ceea ce spun. Nicio demitere, nicio dezvăluire a corupţiei nu va face pădurile să crească la loc. Iar pentru aceste defrişări fără precedent în istoria noastră, pentru aceste atentate la siguranţa naţională, nu e semnalată nicio vinovăţie. Ca şi când vinovaţii n-ar exista. Există în schimb câmpii şi sate distruse, animale înecate, victime omeneşti. O focalizare în acest sens a curiozităţii presei ar constata, fără dificultăţi, că foştii şi actualii lideri stau la baza actualelor nenorociri.
Mă uit, de asemenea, cu tristeţe, dar şi cu indignare, la inventatorii români care au reuşit, cu eforturi supraomeneşti, să genereze tehnologii şi idei tehnologice care ar putea, dacă ar fi puse în practică, să permită o dezvoltare accelerată şi sustenabilă a României. De ce nu au reuşit încă? Este simplu : au fost ţinuţi de mâini ca să nu reuşească. Un exemplu în această direcţie este Justin Capră, care are un portofoliu de peste 1.000 de invenţii şi NICI MĂCAR UNA nu a intrat în producţie!
Nu aş vrea să generalizez, dar ştiu că duşmanii României sunt cei care o conduc. Pentru că mediul politic este cel care a acţionat direct sau prin complicitate la distrugerea şi vânzarea ţării. Ştiu, în acelaşi timp, că chiar în acest mediu există (încă mai există!) oameni de calitate, doritori să rezolve problemele grave ale României…
Programul ROSBIR a ajuns pe masa Guvernului. Vom vedea cât de mult le pasă de România, măcar în acest moment, decidenţilor noştri aleşi sau numiţi, în functie de modul în care vor răspunde acestui program. ROSBIR este dezvoltat după analiza bunelor practici internaţionale şi a directivelor europene, de Eugen Pavel, unul dintre profesioniştii de mare clasă, prea puţin cunoscuţi în România. Cine este Eugen Pavel? Nu are notorietatea Elenei Udrea, e adevărat, dar este profesor universitar, cercetător, inventatorul DVD-ului capabil să stocheze mii de terra de informaţie, membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă, cel mai recunoscut inventator român din SUA. Adică exact tipul de personalitate pe care guvernele anterioare şi actuale l-au evitat, preferând să lucreze cu politruci semianalfabeţi şi pupincurişti, cu mafioţi lacomi şi periculoşi, care ne costă, în acest moment, toată sărăcia din România.
Programul ROSBIR de stimulare a IMM-urilor Inovative din România
Programul ROSBIR se află postat şi pe site-ul IPID ca şi pe blogul APP, unde e supus dezbaterii publice de către toţi partenerii sociali interesaţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu