Impresariat à la roumaine, made in France

O studentă la limbi străine a ajuns în Franţa cu bursă Erasmus pentru a studia semiotica picturii. Acum este cel mai tare impresar de artişti din Lyon

Prezenţa artei româneşti în străinătate începe să nu mai fie o cantitate neglijabilă. Am semnalat, în afară de vârfurile clasice ale acesteia (Brâncuşi, Brauner, Marcel Iancu, Maxy etc.) şi artişti nou apăruţi în competiţia mondială, unii mai vârstnici (Michael Lassel, Nicolae Maniu, Marc Marinescu), alţii foarte tineri (Sorin Tara, Adrian Ghenie).

În majoritatea cazurilor, explicaţia succesului este nu în primul rând valoarea în sine a creaţiilor artistice (aceasta re­prezintă condiţia obligatorie, dar nu şi suficientă), ci eficienţa impresarierii. Astfel, Michael Lassel l-a avut ca agent pe Charles Saatchi, Nicolae Maniu pe Gilles Dyan de la Opera Gallery din Paris, iar Adrian Ghenie pe un român din Los Angeles care curatoriază compatrioţi, prin firma care-i poartă numele, Mihai Nico­dim Gallery.

De la limbi străine la semiotica picturii
Aşadar, în dinamica pieţei de ar­tă din străinătate, România este pre­zentă mai degrabă prin artişti ro­mâni impresariaţi de străini decât prin agenţi români care să impresa­rieze străini. De fapt, această profesie în România e aproape inexisten­tă, aşa că este explicabilă slaba noastră reprezentare în străinătate pe acest domeniu. Totuşi avem şi ase­menea cazuri, unul fiind Dorothea Fleiss, plasticiană din România care s-a „convertit” la curatoriat în Ger­ma­nia. Un caz recent, dar foarte ex­pansiv, este o tânără pe nume Eliza Ploia, care a intrat în „pâine” în ur­mă cu câţiva ani, la Lyon, dar care are un palmares demn de invidiat chiar de către un profesionist cu zeci de ani de experienţă.

Eliza Ploia la Goudargues în sudul Franţei (lângă o sculptură în lemn a lui Denis Bonnes, un artist din Carcassonne)

Absolventă a Facultăţii de Limbi Străine a Universităţii Bucureşti, Eliza Ploia a ajuns la Lyon, în Franţa, în 2004, cu o bursă Erasmus (în anul trei de facultate), pentru a studia Semiotica Imaginii la Universitatea Lumiere. Aici s-a specializat în semiotica picturii. A făcut în acest domeniu doi ani de master şi trei de doctorat, apoi un stagiu la Muzeul de Arte din Lyon şi, în paralel, a absol­vit un curs de manager de instituţie culturală. Ideea de a deveni impresar i-a venit în timp ce se forma ca manager, în întâlnirile ei cu artiştii lyonezi (Olivier Genet, David Lefe­bvre, Martha Melikian etc.), la Mar­ché de la Création din Lyon (eveniment în aer liber care are loc în fie­care duminică).

În 2007 l-a cunoscut pe Signorino Leonardi, un pasionat colecţionar de artă şi mecena al artiştilor tineri, pe care l-a ajutat să organizeze o expo­zi­ţie de artă populară salvadoriană. A fost primul eveniment de anvergură organizat de tânăra româncă şi pri­mul succes. De atunci a început să lu­creze la dezvoltarea reţelei de ar­tişti şi colecţionari, organizând în paralel şi expoziţii cu vânzare. În 2009 a creat, împreună cu Signorino Leonardi, primul site dedicat artelor plastice la Lyon şi regiunea lyoneză, actuartlyon.com, unde scrie cronici de artă, publică dezbateri şi actuali­zează toate evenimentele artistice din regiune.

Conceptul „Actuartlyon”
Strategia Elizei Ploia de cucerire a pieţei de artă a fost sistematică şi extrem de minuţioasă: a câştigat în­cre­derea artiştilor prin relaţii de pia­ţă corecte şi transparente, dar şi prin eficienţa impresarierii, a acoperit plaja pieţei de artă prin activitatea editorială şi prezenţa activă la evenimente, a organizat propriile ei evenimente cu dublă ţintă: vânzarea propriu-zisă şi pătrunderea, ca prezenţă vie, a artelor plastice în spaţiul pu­blic. Singularitatea ei prin toate aceste demersuri i-a adus o binemeritată notorietate, nu numai printre artişti, ci şi în rândul publicului de artă, pe care a reuşit să-l „înmulţească”, prin­tr-un fel de pedagogie culturală: „Toa­te expoziţiile mele încep cu: «Ac­tuartlyon prezintă». Conceptul Actu­ar­tlyon se caracterizează prin căl­du­ră şi simplitate, prin întâmpinarea oricărui vizitator în termeni coloc­viali, fără discursuri pompoase. Vizi­tatorii anonimi sunt o sursă extraordinară de informaţii, care îmi permit să-mi formez deja o idee de cum este văzută arta de către publicul larg. Mi-am propus să lupt împotriva ideii generale că arta este inaccesibilă din punct de vedere estetic şi fi­nanciar. Sunt sigură că acest public, alături de care îmi propun să aplic această pedagogie, la nivelul meu, oricât este el de modest, va fi mâine soluţia pentru creaţia artiştilor în viaţă”.

Expoziţia "Tabu şi Totem" a pictoriţei Delphine Cadoré

Ataşamentul faţă de artă şi artişti al Elizei Ploia a fost punctat şi prin implicarea ei în lupta acestora cu primăria oraşului Lyon, atunci când instituţia a comis discriminări flagrante în selecţia lucrărilor pentru Marché de la Création. „M-am angajat în apărarea artiştilor refuzaţi, con­testând dreptul comisiei de selec­ţie de a judeca cine e artist şi cine nu e, în condiţiile în care azi, în Franţa, nu mai există niciun criteriu formal pentru definirea calităţii de artist. Numai criteriul fiscal funcţionează. În Franţa este artist profesionist ori­cine creează obiecte cu mâna lui, se înscrie la Casa de Asigurare a Artiş­tilor şi plăteşte taxele sociale la zi... Am avut presa cu noi, iar primăria a refăcut regulamentul. Trei artişti au depus însă plângere la tribunalul administrativ împotriva primăriei care girează marché-ul. Instrumen­ta­rea dosarului se va termina în octombrie”.

Condiţiile impresariatului de succes

Eliza Ploia impresariază acum 18 artişti, cărora le percepe un co­mision relativ mic - 20%. În ultimele şapte expoziţii a vândut în jur de 50 de lucrări, ceea ce este de-a dreptul impresionant în Franţa, pentru cineva care a început să practice această profesie abia de patru ani şi care mai este şi imigrant. Cel mai scump ta­blou vândut a fost de 6.000 de euro. Impresara este atrasă de artiştii din categoria „art singulier” (artă în afa­ra normelor), dintre care a lansat şi o „vedetă”: Delphine Cadoré. „Acum un an era necunoscută - spune Eliza Ploia -, iar azi este invitată la festivaluri renumite, unde-şi vinde lucrările de zece ori mai scump”. Strategia de „recru­ta­re” a artiştilor (căci şi aici e vorba de o strategie) este cât se poate de sim­plă: „Respect două principii de ba­ză: puterea emoţiei, când mă gă­sesc în faţa unei picturi, şi cali­tă­ţile personale ale artistului. Bineîn­ţeles că emoţia se poate dovedi câteodată pri­pită sau falsă. Există artişti cu care am încetat colaborarea după câ­teva luni, alţii pe care îi expun de patru ani. Cea mai mare dificultate în cariera de agent este crearea u­nui renume şi a unui sentiment de în­credere din partea publicului. Evo­luţia e lentă, de aceea decizia de a te lansa pe acest drum este un ade­vărat angajament, atât faţă de tine, cât şi, bineînţeles, faţă de ar­tişti. Iar cel mai important lucru în relaţia cu ar­tiştii este de a găsi echi­librul psihologic între dorinţa lor de a deveni celebri şi capacitatea lor de a rămâne modeşti”.

Expoziţie Olivier Genet

Cele trei straturi ale pieţei de artă

Despre piaţa cumpărătorilor de artă şi nişa de public căreia se adre­sează oferta sa, Eliza Ploia gândeşte astfel: „După mine, piaţa artei se împarte astăzi în trei straturi care se comportă ca apa şi uleiul. Primul este cercul restrâns de persoane foar­te bogate, care nu ştiu ce să mai facă cu banii. Singurul criteriu de dife­renţiere între ei este achiziţia unei opere de artă la preţuri exorbitante, milioane de euro. Aici se tranzacţio­nează mai ales arta contemporană şi artiştii morţi. O altă tranşă este cea a preţurilor cuprinse între 10.000 şi 200.000 euro. Aici operează colecţio­narii adevăraţi, care cunosc foarte bine piaţa şi sunt interesaţi de artişti încă din timpul vieţii. Printre aceşti artişti, care reprezintă deja un anumit curent sau o tendinţă contemporană, se numără Garouste, Ben Vau­tier, Chamizo, Di Rosa («figuration libre» din anii ’80) etc. Sub 10.000 de euro i-aş clasa eu pe colecţionarii ama­tori, cu un anumit simţ estetic, care vor să achiziţioneze opere de ar­tă originale, la preţuri rezonabile, şi de care nu se vor despărţi, poate, niciodată. Eu acestei ultime categorii de persoane mă adresez. Este o categorie numeroasă, sensibilă la artă, dar total ignorată şi neîncurajată în direcţia asta. Îi cunosc, vin la ex­poziţiile organizate de mine şi uneori cumpără. Sunt foarte încre­ză­­toa­r­e în acest public larg, sensibil şi rezonabil”.

Afişul viitoarei expoziţii curatoriate de Eliza Ploia (Jean-Marc Belleton, Olivier Genet şi David Lefebvre)

Unde sunt românii?

Dintre artiştii români, Eliza Ploia nu a vândut, până acum, decât unul singur: pe Grigore Găurean din Cluj. Nu pentru că nu ar dori (Eliza ştie ce potenţial de ta­lente are arta românească), ci din lipsa reciprocităţii căutărilor: un artist informat, care-şi caută un impresar, are mai multe şanse să-l şi găsească decât unul care nu caută. Dar, până la apariţia pictorilor sau sculptorilor români în portofoliul său, Eliza Ploia pregăteşte o importantă expoziţie cu trei dintre artiştii săi cei mai bine cotaţi: sculptorul Jean-Marc Belleton (cota oficială Drouot - 30.000 de euro) şi pictorii Olivier Genet şi David Lefebvre. Expoziţia are loc pe 26 septembrie, la Lyon.

Sursă: www.certitudinea.ro